porumbel

2

11 julio, 2017 por GEORGE SORIN VENETE

Un porumbel nici alb nici negru
Stătea pe-o ramurică și privea
Căci ar fi vrut să se ridice
N-avea destule pene, nu putea

Era atât de frig și tremura
Avea nevoie de un ajutor
O mână salvatoare de la om
Care să-l mute la căldură

Să ciugule ceva, o firimitură
Ar fi băut un strop de apă
Căci rămăsese fără vlagă
Avea nevoie de un bine

Dar nu era în preajmă nimeni
Că toată lumea-i ocupată
Doar un copil cu inima curată
A apărut așa de nicăieri

Și a-ntins mâna spre porumbel
Băgându-l, ușorel la piept
Lipit de inimioara lui
Ca să-i ofere, căldura sufletului

GEORGE SORIN VENETE
2017

Anuncios

2 pensamientos en “ porumbel

Los comentarios están cerrados.

A %d blogueros les gusta esto: