bunica

4

9 julio, 2017 por GEORGE SORIN VENETE

Mă uitam la bunica cum frământa coca în căpisterea de mălai, aia de lemn, strângea aluatul cu o putere să-i dea lacrimile, nu alta. Avea degetele de la mâini mușcate de ani, parcă prinse în menghină, muncite și pocite, prea atinsese cu ele ploaia de greutăţi a vieţii. Nu se plângea, nu se văita, doar privea și mergea înainte, ca un atlet care trebuie cu orice preţ să își termine (viaţa) cursa. Cu cele două mâini ascultătoare făcea tot, avea zece degete total diferite, unele mai scurte, altele în sus sau în jos, unele curbate, tot timpul un deget cu unghia neagră nu de la ojă, ci de la ciocan sau vreo ușă trântită în grabă. Vorbea ce era de vorbit și atât, a trăit o viaţă simplă, dar cu muncă cât pentru 4 bărbaţi harnici. Nu s-a lăsat în viaţa asta până nu și-a rupt fără voia ei, picioarele, mâinile, coastele, și atât. Era o mână de om, se putea piti după orice, mânca și noaptea carne de porc de la cazan cu usturoi verde din grădină și tot nu se îngrășa. A trăit 82 de ani cu aceași greutate, rar am văzut așa ceva, treceau ani peste ea, dar nu se schimba deloc, avea o bundiţă frumoasă cu modele, mai mult așa mi-o imaginez acuma. Mă duceam cu ea la pădure cu căruţa și aduceam vreascuri pentru clătite și gogoșele sau să coacem porumb. Dacă vedea prin pădure 100 de buturugi trăgea de toate, poate cumva se va mișca una, o adevărată Xena. De la ea am învăţat să așez fânul în căruţă ca să nu o răstorn, coceni de la porumb și lemnele la fel. Nu a fost la mare niciodată și visa doar la lucruri posibile, pentru ea o mâncare bună și puterea de muncă erau de ajuns. Era greu să găsești covrigi pe atunci, ea cumpăra din timp, mai mulţi ca să ne dea și nouă, mie și sorei mele, covrigii erau pentru colind, când veneau copii. Agăţa sacul plin de o grindă, la ea acolo în beciul cu bunătăţi unde nu lipsea nimic chiar dacă venea războiul. Niciodată nu a prins-o vreo iarnă fără lemne, cum sunt surprinși drumarii și primarii azi, făcea totul din timp.

GEORGE SORIN VENETE
2017

Anuncios

4 pensamientos en “bunica

  1. Îţi mulţumesc pentru toate amintirile pe care le readuci la viaţă cu postările astea!

    Le gusta a 1 persona

  2. Foarte sugestivă descrierea mâinilor bunicii! Parcă le văd și eu aievea.

    Le gusta a 1 persona

Los comentarios están cerrados.

A %d blogueros les gusta esto: