povești din urmă

13

7 julio, 2017 por GEORGE SORIN VENETE

Eu nu am avut jucării, așa să râgâie curtea, nu, am avut trei mingii, una dintre ele avea atâtea petice, cum sunt purecii pe căţea. Iubeam mingea peticită ca un fanatic, dormeam cu capul pe ea. Am spart cam toate geamurile vecinilor cu ea, un vecin avea la geam un ceas, mare, îl vedeai din drum, când i-am perpelit o minge, a sărit ceasul la tușa Lica în broboadă, asta dormea la geam. A zis că e cutremur, după numai 5 minute era la noi în curte la negocieri cu ceasul în mână, avea limbile amestecate, îl potolisem. Un vecin mai avut, îi cumpărase lui fi-su oliţă, habar nu aveam eu ce este, până într-o zi. Mă duc cu bunica pe la vecinul ăsta și când pun ochii pe oliţă am rămas interzis. Ce jucărie e asta bunico, nu e mamaie jucărie, e pentru treaba aia mare, vorbea bunica câteodată așa de repede, nimic nu înţelegeai, de ce treabă bunico ai zis, caca mă, caca răspunde ea.
Cine avea oliţă atunci, era rege, bunico vorbește să mă așez și eu odată pe oliţa asta, da bunica s-a speriat, zice păi ce mă te trece ceva, nu, zic eu, așa de probă.
Era oliţa turnată pe curișoru’ meu, cum pui ghiveciul în suport, chiar dacă îmi lăsase o dungă, eu dacă nu aveam, le-am zis că nu mă doare nimic. Am avut și zmeu, da, nu se ridica de la pământ indiferent cât de tare bătea vântul, era făcut din niște izmene grele, groase, d-alea sovietice. Noi la ţară avem o curte lungă, am pus zmeul agăţat în bastonul lui bunicu și aleargă George, da nici vorbă să se înalţe, venea târâș după mine. Și bunicul a avut un rol important în copilăria mea. Mi-a dat bunicul niște pantofi și mi-a zis, îi vezi, noi sunt, de zece ani îi am, dar îi încălţase de trei ori, d-aia erau noi. Ia zi mă, cum sunt, buni bunicule, de frică să nu se răzgândească, dar nu erau. Și s-a văzut la primul pericol, când m-a alergat un câine, cât de tare le făcusem nod la șireturi și tot mi-au sărit din picioare imediat. Ce vremuri, amintiri unice, nu înţeleg uneori de ce avem doar o copilărie, sincer aș da partea cu pensionarea pe visarea și inocenţa din copilărie. S-o mai întreb încă odată pe bunica despre candelă, eu când am intrat într-o seară în cameră la bunica era întuneric beznă, numai că era candela aprinsă, făcea doar o luminiţă, eu nu știam ce e candela, am întrebat-o pe bunica cum a prins steluţa de pe cer și a băgat-o în borcănel, candela așa de frumos ardea, parcă era steluţă.

GEORGE SORIN VENETE
2017

Anuncios

13 pensamientos en “povești din urmă

  1. toamnasunteu dice:

    Ce frumos,George!
    M-ai emotionat!
    Se intelege cat de dor si cat ii iubesti pe bunicii tai.

    Le gusta a 1 persona

  2. Semn de prosperitate- olita de noapte.

    Le gusta a 1 persona

  3. vorbebune dice:

    A luat steluța de pe cer și-a băgat-o în borcănel…atât de frumos ai spus…❤

    Le gusta a 1 persona

  4. ane dice:

    Ne emotionezi de fiecare data co povestile tale, hazlii! 🙂

    Le gusta a 1 persona

  5. crinapopa dice:

    Copilarie frumoasa ai avut! Azi avem prea multe ca sa ne mai putem bucura de fiece detaliu …

    Le gusta a 1 persona

Los comentarios están cerrados.

A %d blogueros les gusta esto: