tot…nemâncat

6

3 julio, 2017 por GEORGE SORIN VENETE

Am fost la un restaurant renumit să mănânc ceva bun, să se lipească de mine, nu în ţară, ci undeva pe aici prin Europa. Cu ceva ani în urmă, intru în restaurant, mă așez la o masă după nici două minute apare un camarero și mă întreabă, ce doriţi să mâncaţi?
Îi răspund politicos să mă lase un moment că trebuie să mă gândesc. A trecut aproape o jumătate de oră și apare alt ospătar, mă întreabă și ăsta, ce doresc. Eu sincer îmi doream să îl gâtui pe primul ospătar, că nu mai venea, îl întreb pe ăsta de el, zic, vericule, cutare mai lucrează la voi, da, răspunde ăsta. Bine, apare primul, și zic, o friptură de vită, când puteţi. Apare cu friptura după ce nu-mi mai era nici foame, nici sete, nimic. Era fripura așa de frgedă, ca hamu’ după cal, am crezut că rup cuţitul în ea, începusem să-l întreb pe Dumnezeu, doamne din ce parte a vacii o fi carnea asta, doamne. Aveam impresia că mănânc tălpica, aia care se bagă în bocanci să nu te degere. O singură bucăţică am reușit să tai, dar nu am putut să o mănânc, am floșcăit-o în dinţi, până s-a transformat în gumă. Așa am alergat-o prin gură, că mai era niţel și o treceam graniţa, când eram aproape s-o înghit, mă trezeam cu ea înapoi în gură. Apare ospătarul și zic, mă altceva nu mai aveţi de mâncare?
Da zice el, dă să plece și îl întreb, mă n-aveţi gaze, avem, răspunde el, păi atunci de ce mi le aduce doar așa aburite, fierbe-le mai bine, zic eu. Mă, da, niște fasoale, mi-a venit așa de o fasole chiar la ăștia în restaurant, fie ce o fi, plătesc, numai să mănânc ceva bun, aveam o bătaie de linguri la stomac de se auzea de afară. Apare cu farfuria de fasole, o ţinea așa în vânt, o pune pe masă și pleacă. Când mă uit în farfurie și număr, 12 boabe de fasole, negre ca păcura și mari precum prunele, alea vinete. Mirosea așa de frumos, dar erau așa de urâte, nu-ţi venea să le mănânci. Am încercat să tai prima boabă cu furculiţa nici vorbă, ţin minte că mi-a sărit între picioare, aveam niște pantaloni albi mi i-a pătat, și așa deșucheat am plecat. Până la urmă cu chiu cu vai am înghiţit câteva boabe, mă ustura omuleţu’ iar în stomac aveam o fierbere ca aia când stingi varul. Rar am auzit o fasole mai vorbăreaţă ca asta, tututu, tututu, nu mai ţinea nici o frână.
Îm era și frică că nu le dă stomacul de cap la boabe, iar când vor ieși pe partea cealaltă va trebui să mă sui pe pereţi.

GEORGE SORIN VENETE
2017

Anuncios
«

6 pensamientos en “tot…nemâncat

  1. Grea situaţie. Cel mai bine e să pleci la restaurant cu pacheţel de acasă că nu se ştie…

    Le gusta a 1 persona

  2. Alex dice:

    Ha, ha! Și uite-așa se apucă omul de bucătărit, căci după asemenea experiențe… te lasi păgubaș să mai încerci ceva. Dacă nici fasolea nu le-a ieșit…
    Stai liniștit, au mai pățit-o și alții! 😀

    Le gusta a 1 persona

  3. Filadelfia dice:

    La asa descriere ce sa mai zici… Bv 🙂

    Le gusta a 1 persona

Los comentarios están cerrados.

A %d blogueros les gusta esto: