povești din urmă

2

3 julio, 2017 por GEORGE SORIN VENETE

O întrebare care majoritatea și-o pun este, cum te vezi peste nu știu cât timp?…eu nu am reușit să-mi răspund, pentru că nu mă văd. Cel mai ușor îmi este să răspund cu “habar nu am” sau cu povestiri trăite. Pot spune din suflet că îmi este dor de prunul din grădină, ăla din gard, în care mă urcam și mă umpleam de furnici și clei. Aveam genuchii juliţi și plini de clei, mă căţăram peste tot fără nici o urmă de teamă. Mi-e dor până și de nevăstuica din fânărie, care cobora noaptea în grajd la cai și le împletea cozile dumnezeiește de frumos. Nu am uitat nici știrul cel bătrân care avea sămânţă, după care porcul era fanatic. Sau de pârâul care curgea prin spatele grădinii, mergeam mereu să vorbesc cu broaștele și mormolocii. Aveam un băţ și cu el în mână parcă dirijam corul de broaște, până apărea un șobolan și atunci nimic nu mai era interesant sau sigur, decât o fugă. Normal că îmi este dor și de dispensarul comunal, așa de plin era, până îţi venea rândul, te videcai singur. Nu l-am uitat nici pe popa Fitil, ţinea niște slujbe interminabile, era de nestăvilit, doar enoriașii după multe încercări îl mai putea înfrâna, tot timpul îi amintea câte o băbuţă, părinte fă încheierea că murim de foame. Ce amintiri, ce vremuri, a era să uit de dricul bisericii care era parcat într-un fel de garaj, dar neîncuiat. Cine avea chef de o plimbare mai rece îl scotea pe drum, făcea o tură cu el pe la monumentul eroilor din comună. De regulă se găseau doi, trei beţivani și ieșea un fel de înmormântare, mai restrânsă, doar cu neamurile. Ce vremuri, aș avea nevoie de timp, de mult timp să povestesc, dar mă tem că tot nu aș termina.

GEORGE SORIN VENETE
2017

Anuncios

2 pensamientos en “povești din urmă

  1. araanz50 dice:

    Feliz mês de Julho
    Obrigada pela sua visita em meu WD
    Abraço,

    Le gusta a 1 persona

Los comentarios están cerrados.

A %d blogueros les gusta esto: