la cafea

19 junio, 2017 por GEORGE SORIN VENETE

Ne place la toţi, este și un motiv unde bârfa se simte bine, așa că, de ce nu, la bârfă și cafea înainte. Bârfeam cu bunica la cafea, înfiorător, parcă o văd cum punea ceașca la gură, făcea, ahhh… ce bună e, după care lăsa ceașca pe masă ca și cum ar fi pus ștampilă, mă miram că nu se sparge ceașca. Se uita la mine și zicea, să te pupe mămaia, câta-i prostu’ te-ai făcut, și asta în fiecare zi, azi, capsoman, mâine bleg, și tot așa mă alinta mereu. Da’ nu mă supăram, puteai să te superi, venea cu ulcica cu lapte prins și zicea, vezi că are smântână să amesteci cu totul are alt gust. Dacă se întâmpla doar o zi, să nu îi fac cafea lui bunica, păi nu mai aveam liniște, toată ziua mă bombănea prin curte, cred că reușisem să o fac dependentă. Cacao nu-i mai plăcea, zicea că e moale, cafea maică să faci, cafea. Și făceam, stăteam la masă și povestea bunica toate problemele pământului, avea un obicei, punea de mămăligă, băga mălai, o mesteca repede și venea la cafea, uita de mămăligă, le ardea pe capete. Mămaie ai mămăliga pe foc, o întrebam eu, iar ea își dădea o palmă în frunte și zicea, fir-ar mă-sa a dracu, am ars-o și pe asta. Avea nume frumos, Floarea, așa o chema, ne-a distrat teribil, plus că ne-a crescut!

GEORGE SORIN VENETE
2017

Anuncios

A %d blogueros les gusta esto: