UITE PORCU’

Deja un comentario

17 junio, 2017 por GEORGE SORIN VENETE

doar, o viaţă

Cu mulţi ani în urmă, mergeam la noi la pădure după vreascuri, acolo ce să vezi, când adunam crengi de pe jos, aud un grohăit. Mă uit în faţă nimic, privesc în spate și ce văd nu-mi vine să cred. Era porcu’ mistreţ, negru cum este păcura și așa aproape, o frică totală mi-a cuprins trupuleţul, dispăruseră și copacii, în ce mai mă urc. Parcă văd și acuma, cum mă privea porcul, avea un rât lung și colţii la vedere, doamne. Iau între piciorușe primul copac pe care îl aveam în faţă, și cu o viteză imposibil de explicat, ajung în vârf. Doar pe trotuar  mai mergeam așa de repede, sincer cu această nefericită ocazie, am mai descoperit și eu ceva despre mine. Cum am putut să mă urc așa de repede, numai frica știe, copacul nu avea până la zece metri nici o cracă. Sus acolo aveam un curaj…

Ver la entrada original 117 palabras más

Anuncios

Responder

Por favor, inicia sesión con uno de estos métodos para publicar tu comentario:

Logo de WordPress.com

Estás comentando usando tu cuenta de WordPress.com. Cerrar sesión / Cambiar )

Imagen de Twitter

Estás comentando usando tu cuenta de Twitter. Cerrar sesión / Cambiar )

Foto de Facebook

Estás comentando usando tu cuenta de Facebook. Cerrar sesión / Cambiar )

Google+ photo

Estás comentando usando tu cuenta de Google+. Cerrar sesión / Cambiar )

Conectando a %s

A %d blogueros les gusta esto: