lupu’

14 junio, 2017 por GEORGE SORIN VENETE

Mi-a povestit bunicu’ cum a pus pe lanţ un lup crezând că este câine. Umbla bunicu’ în tinereţea lui ca un descreierat peste tot, nu avea frică de nimic, unde era o gaură, hop și el moţ. Avea o slăbiciune la găuri și niciodată nu ierta vreuna, indiferent de risc bunicul studia gaura și mereu zicea, cu mâna goală nu plec de aici. Într-o zi, îl trimite mă-sa să cumpere ceva, iar bunicu’ numai pe dos făcea, adică tu îi ziceai, Nicule să aduci lemne, ăsta venea cu bureţi, sau tot așa, Nicule dă de mâncare la curci, ăsta fugea la cireșe, aici cu el mă asemăn, în sfârșit. Stai să beau o guriţă de apă că am buzele crăpate, mă uit pe tavan la spital, măine plec acasă, așa,unde am rămas, la bunicu’ și lupul. Știa bunicu’ de o gaură neinspectată, undeva într-un mal, iar într-o zi ia făcut o vizită. Ajunge bunicul la gaură se uită în stânga, nimic, se uită în dreapta, nimic, și bâșt bunicu’ pe gaură. Gaura nu era goală, surpriză, bunicu’ a crezut că a fătat căţeaua aici, că a dat de patru pui de câine, credea el. Ia un pui îl bagă în sân și pleacă cu el spre casă, părea căţeluș, nici vorbă, doar părea. Puiul era mic, bunicu’ îi pune la gâtuleţ un lănţișor mai finuţ, ca să nu dășele puiul, care ușor, ușor creștea da nu lătra. A venit și ziua când nici dracu’ nu mai avea coaie să se apropie de așa zisul căţeluș, iubea ăsta găinile într-un mare fel, vrajă făcea cu ele, dispăreau precum Elodia. Când a văzut tata lui bunicu’ de ce este capabil lupul, că lup era, a urlat într-o dimineaţă iar asta a fost confirmarea, da mă, e lup, nu câine, a pregătit pușca, și când ia perpelit una în frunte, la dat cu becurile în sus. Semăna de puiandru mult cu un câine, însă în realitate era un lup autentic.

GEORGE SORIN VENETE
2017

Anuncios

A %d blogueros les gusta esto: