moţu’

2

30 mayo, 2017 por GEORGE SORIN VENETE

Nu știu cum a fost la voi, da la mine s-a întâmplat foarte târziu. Aveam un păr rar, cum sunt ulucile în gard, așa că mereu trebuia să amânăm tăierea moţului. De la an la an, trăgeam nădejde că poate s-o face mai des și perișorul meu. Mă programa într-una, îi luăm moţul, gata, zicea mama să vorbim cu nașii, îi luăm moţul. Îmi era o frică de moarte, când vedeam foarfeca începea urgia, plângeam până mă înnegream și când mă vedeau toţi din jur cât sufăr, gata decretau stare de urgenţă și se anula tot. Până la 3 ani i-am frecat, uite moţu’, nu e moţu’. Îmi lăsase părul mai lunguţ aici în faţă, cam așa cu era șuviţa lu’ Băsescu, nu mai mult de 10-15 floace leșinate, merge să-i luăm moţul zice nașul meu, se face prea târziu. Păi când a venit ziua erau toate pregătite pe masă, eu le vream pe toate, un calic am fost toată copilăria. În ziua moţului alergam peste tot, nu puteau să mă prindă, un neastâmpărat, când a înfipt tata mâna în mine, un pic a lipsit să nu-mi jumule moţul, uite atât de puţin. Și așa a rămas tata cu câteva fire între degete pentru că eu mă zbenguiam pe sub masă. După moţ a început să-mi crească un păr creţ și des, părea nefiresc.

GEORGE SORIN VENETE
2017

Anuncios

2 pensamientos en “moţu’

  1. Suflet dice:

    Ești o enciclopedie de amintiri hazlii 🙂

    Le gusta a 1 persona

Los comentarios están cerrados.

A %d blogueros les gusta esto: