VĂDUVA CONFUZĂ (III)

21 mayo, 2017 por GEORGE SORIN VENETE

Ușor, ușor, trebuie să mă rup, de trecutul gri care mai bine de jumătate din viaţă m-a chinuit. În calitate de văduvă, văduvă proaspătă mi-am făcut o mână de planuri pentru viitor, sunt decisă să mai trăiesc și pentru mine, sfătuită fiind și de fetele mele. Am prin bătătură câteva treburi care nu suportă amânare, deja am bilet luat pentru Techirghiol, mă sâcâie tare o durere pe la genuchi și vreau să mă ung cu nămol. Bine că răposatul meu soţ nu a avut fraţi, așa că nu sunt nevoită să înstrăinez amărâta asta de avere care nu este deloc mare, câteva miloane, vai de capu’ meu prin câte trebuie să mai trec ca văduvă. Dacă am pe cineva, doamne iartă-mă, era să zic da, este puţin cam devreme, dar cineva îmi dă târcoale, mă apreciază și pe mine un bărbat, sunt o muiere bună, na, că mi-a scăpat. A venit un preot tânăr la noi la biserică și simt nevoia mai mult ca niciodată să mă spovedesc. Vreau să mă eliberez din această încătușare, sigur am și eu păcatele mele de care voi fi iertată, nu? Nu-l mai visez pe răposat de două nopţi și asta mă ajută, mă trezeam dimineaţa foarte abătută și obosită. Prind viaţă și poftă de ea, de viaţă, merg înainte fie ce o fi. Termin în curând și cu pomenile astea dese, normal și corect trebuia măcar o pomană să-i facă și Ioana ciumăfaia, secretara curviștină care l-a supt…atât de mult, dar nu vreau să-mi mai fac sânge rău. Tot timpul îmi spun să fi puternică Miţo și uită trecutul, sper să răzbat, sper!

GEORGE SORIN VENETE

2017

Anuncios

A %d blogueros les gusta esto: