PACIFIC

16 mayo, 2017 por GEORGE SORIN VENETE

Nu, nu de ocean este vorba, ci de pick-up, am avut o astfel de “specie,” cu radio, cam măricel cei drept, intrau lejer porumbeii în el, sau câinele în primele luni de viaţă. Discuri a cumpărat tata de nu aveam timp să le ascultăm, uite așa era teancul, multe, majoritatea chiar zgâriate, jurai că le-am șters cu grebla. Îl ţinem pe un hol, doamne și-l puneam pe Marcel Budală cu acordeonul, chiloţata era asigurată, cânta așa de frumos. Nu mă plictiseam niciodată, când Budală, când Irina Loghin, când Ion Dolănescu, când Maria Ciobanu, era tot un ţinte mă, stai mă. Ascultam și Europa Liberă sau Vocea Americii să fim în temă cu bruma de informaţie, aia care era, îl mai bârfea un pic pe tiran, ascultam cu volumul jos, jos să nu ne audă securitatea. Când nu era curent, și de cele mai multe ori nu era, puneam discul și-l învârteam cu degetul până ameţeam, guiţa nu alta, pe creieri te gâdila. Stricam acul într-o veselie, cumpăra tata la pachet cu discuri noi desigur. Nu pot să uit când puneam câte un disc cu mai mulţi soliști pe el, începea să cânte Maria Dragomiroiu și când sărea acul începea Ion Onoriu. Îmi zicea tata, pune-l mă de la capăt, nu făceam doi pași și sărea iar. Toate discurile sfârșeau pe câmp le foloseam ca pe avioane, prindeau o viteză, mai, mai, să ne tăiem și gâtul uneori. Când a murit Pacificul pe bune, l-am pus lângă Fram (frigider) și ce nu am băgat în el: cuie, curăţitorile de porumb, pile și secera, chiar și dihorul, bine ăsta a intrat singur, a fost și motivul care m-a făcut să nu mai ridic capacul la Pacific niciodată.

text de: GEORGE SORIN VENETE

Anuncios

A %d blogueros les gusta esto: