CRUCEA

17 abril, 2017 por GEORGE SORIN VENETE

Nimeni nu s-a născut învăţat așa că nici eu nu am făcut excepţie. Fiind acuma la o bârfă, na, discuţia a mers mult în spate și am ajuns pe la copilărie. Și mi-a adus aminte cât de greu a fost să mă obișnuiesc cu “închinatul”, dar eram perseverent și mă punea  bunica cu bunicu, dar și mama cu tata în fiecare zi să exersez. Doar prima cruce o făceam bine că după aceea ce nu-mi ieșea, de la cruci și linii, până la cercuri. Mă durea atât de tare mâna că mai mereu făceam cruci și lacrimi, cruci și lacrimi iar când venea popa cu botezul de frică că poate greșesc să nu mă închin corect, mă piteam în șifonier. Eram copil și încercam tot timpul să mă închin, pe scaun, în picioare, culcat, tot timpul și terminam frânt, mai aveam și unghiuţe iar de la atâta închinat mă zgâriasem pe burtă și în frunte parcă eram indian se formase un punct roșu cu puţin sânge, doamne un coșmar a fost și cât de simplu este, bine acuma. Mă închinam agresiv că nu-mi ieșea, dar astăzi este în regulă pot să mor peste 50-60 de ani că a dat Dumnezeu  și Maica Domnului și am învăţa să mă închin iar cu popa de care mă piteam am băut și o bere.

Anuncios

A %d blogueros les gusta esto: