SĂPUNUL

2

16 abril, 2017 por GEORGE SORIN VENETE

Cine a trăit la ţară știe despre ce latru eu pe aici. Da noi cu ceva ani în urmă, nu foarte mulţi strângeam tot ce înseamnă grăsime, untură, ulei uzat tot pentru că făcea bunica săpun. Avea niște, nici nu știu cum să le zic, căzănele așa în care puneam grăsimile și când era o cantitate mai mare, pac intra bunica în rol de fabricant de săpun. Da nu era ușor deloc, aduceam lemne multe ca la varniţă, sodă caustică, aduna pelin și levănţică a era căcarea dracu ce parcă se făcea săpunl singur, nu? Nu se putea fierbe săpunul în orice oală că doar nu găteai tocană ci într-un cazan imens care întotdeauna era arvunit. Și vorbea bunica să-l luăm și noi când aveam totul pregătit să producem săpunul ăsta la care râvnea toate femeile. Mă trezeam cu bunica pe la 4 dimineaţa să o ajut, și de câteva ori nu am mai avut din ce face săpun, exact în aceea noapte intrase câinii și au mâncat toată untura. Trăgea cu niște vorbe bunica de ciudă, doamne, artistă. Altă dată reușeam să facem săpun, îl tăia după ore întregi de fiert la fel ca pe tort. Ce chinuite mai erau femeile când frecau izmenele pe săpunul în formă de triunghi, stăteau la copaie ore, mai să cadă în ea. Urcam săpunul în pod ca să-l păstrăm și cum se termina o bucată mă punea mama să cobor alta, nu înainte de a număra, avea o frică să nu care cumva să rămână fără săpun.

Anuncios

2 pensamientos en “SĂPUNUL

  1. Suflet dice:

    Frumoase amintiri, și bunica mea făcea săpun…

    Le gusta a 2 personas

Los comentarios están cerrados.

A %d blogueros les gusta esto: