VĂDUVĂ DE 6 ORI

3 abril, 2017 por GEORGE SORIN VENETE

Am ieșit cu copilașii în parc mai acum câteva zile și cum priveam eu așa la ei cum se joacă văd că se așează lângă mine pe bancă o doamnă, nici în vârstă dar trecută binișor de 58 . Bună ziua îmi spune, îi râspund și mă întreabă dacă se poate așeza, luaţi loc doamnă sigur că se poate, răspund eu. Era îmbrăcată în negru toată și cu un batic alb, ceva era ciudat nu știu gândul mi-a fugit la ceva, îmbrăcată în negru și cu vârsta pe care am intuit că o are, aveam deja o părere. Și ca la un semn se pornește femeia a vorbi că după două minute aveam tot părul sculat, da tot. Când a zis, 6 am îngropat, am crezut că nu aud bine și o întreb, 6 ce?  soţi răspunde ea. Da căzură toţi ca popicele întreb eu nedumerit, stai să-ţi povestesc zise dânsa. Dacă vream să plec,fix atunci nu puteam m-i se blocase picioarele și am stat, nu am avut de ales. Și începe, toţi au fost buni dar au plecat la ceruri și iată că am ajuns la 63 de ani tot singură. Da mai aveţi timp doamnă sunteţi în putere zic eu, timp pentru ce răspunde, să mai îngrop unu, doi.

Din senin începe o caracterizare individuală a soţilor pe care după modul cum o făcea era plină de regrete. Primul un om extraordinar, harnic, fidel dar cu o boală necruţătoare, nu am putut face nimic. Al doilea și cafeaua tot el o făcea, simţit bărbat, atent, un pai nu ridicam de jos, făcea el. Al treilea doar zicea mâine mergem la munte și pregătea bagajele, mașina, aveam totul ca să fie bine.Al patrulea Ion, doamne ce bărbat, stătea cămașa pe el ca pe un brad falnic, numai în puf mă ţinea. Mai mare dragul să plec cu Ion de acasă. Al cincelea conducea mașina în draci dar o făcea bine, cumpărăturile, piaţa și gunoiul erau treburile lui. Micul dejun la pat și cafeluţa tot el mi le aducea, eu așteptam doar. Al șaselea Vasile cred că a fost cel mai frumos. Avea niște ochi verzi și părul blonduţ iar de fiecare dată când pleca de acasă o făcea doar îmbrăcat la trei ace. Din prinţesă nu mă scotea și grijuliu tot timpul ca să nu păţesc ceva. În tot acest timp eu eram pe altă lume parcă priveam un documentar la tv. chiar părea ireal ce aud și mă gândeam cât ghinion pot avea unii, dacă era vorba de ghinion aici. Nu știam cum să o consolez, grea situaţie și eu care credeam că am auzit destule dar nu era așa, viaţa este plină de surprize, cei drept multe neplăcute.

Anuncios

A %d blogueros les gusta esto: