LA GÂRLĂ

30 marzo, 2017 por GEORGE SORIN VENETE

Am atâtea amintiri de pe râul Ialomiţa care este doar la o aruncătură de pipi de casă, nu am stat pe gârlă vreau să nu se înţeleagă greșit.:roll:Am prins mai mereu o pungă cu murgoi cel mai bun pește prăjit, dat prin mălai și lăsat până se face mai crocant. Iar de copil amintirile sunt legate de scăldat unde mergeam cu orele, tata zicea mereu dacă mergi să aduci un sac cu mohor evită drumul spre gârlă că iar stai o veșnicie.:roll: Avea dreptate plecam cu gașca dimineaţa la râu și mai veneam spre seară, călăream toţi zarzării că nu mai puteam de foame, pietre aș fi mâncat, leșinat ajungeam acasă. Da mă duceam și singur la gârlă nu era o problemă și ţin minte o dată tot așa ajung la apă, limpede, caldă o frumuseţe cu plute înalte care făceau și umbră, locul ideal de îmbăiat. Mă dezbrac de tot, eu sunt mai cu natura, aveam și haine puţine pe mine, le las pe mal, hop și intru. Mamă și am început să fac ca toţi dracii prin apă era bună rău și am zis să profit, intram la fund, ce să mai,distracţie. Când arunc un ochi spre haine văd un câine care se oprește în dreptul lor, am zis din reflex, marș, marș, el nici nu m-a băgat în seamă și a plecat. Dar eu nu am ieșit din apă să le pun undeva mai sus, m-am concentrat pe bălăceală. După zece minute se întoarce câinele înfige botul în haine și pleacă cu ele. Când am văzut asta mi-a îngheţat cucul și zâmbetul, doamne ce mă fac, cum ajung acasă. Am zis că mor,am stat în apă două ore unde să mai ies pe mal în bâzdâgania goală, norocul meu că un om era după lemne și-l întreb dacă vrea să-mi împrumute pantalonii după el. Se uita cam ciudat la mine dar i-am povestit ce mi s-a întâmplat și asta a fost m-a înţeles. Acasă am ajuns mai pe întuneric unde am primit ceva verbal, bine de la părinţi.

Anuncios

A %d blogueros les gusta esto: