BOBOCII

27 marzo, 2017 por GEORGE SORIN VENETE

Am trăit în curte cu tot felul de lighioni dar boboceii de raţă erau favoriţii mei, pufoși, moi, doamne ce îi mai pupam în cioc. Cumpăra tata an de an de la Crevedia o lădiţă cu boboci de raţă și să vezi alergătură pe mine după urzici, pălămidă, frunze de dovleac, că nici eu nu mai știam zău ce să le mai aduc, rădeau tot. Aveam ţin minte câteva raţe care făceau ouă printr-o grămadă cu lemne, undeva mai ascuns iar noi nu am știut. Într-o zi apare cu o droaie de boboci o găină care căzuse cloșcă și ea a clocit aceste ouă bine ascunse. Am rămas muţi când am văzut ce grijulie era cloșca cu boboceii și a picat mai mult în sarcina mea să-i îngrijesc, părinţii fiind plecaţi la muncă. Așa i-am iubit de mult că într-o zi mi-sa părut cam murdari și am  zis că o baie le va prinde bine. Aveam un jghiab unde le puneam apă să bea și m-am gândit că în el o să îi spăl cum trebuie, era loc destul. Prid un bobocel nu puteam să-l cuprind eram copil eveam mâinile mici, zic mai bine le tai gâtul că na vii se zbâteau prea tare. Am tăiat peste 30 de boboceii era apa roșie cum vopsești ouă de paște cam așa se colorase de la sângele lor. Toţi așezaţi frumos cu ghearele în sus, parcă priveau cerul iar cioculeţele presărate peste ei. Când au venit ai mei de la muncă și au văzut grozăvia, mama a cerut un scaun, practic nu o mai ţinea picioarele iar tata mi-a dat un premiu, asta ţin minte.

Anuncios

A %d blogueros les gusta esto: