IEZII

19 marzo, 2017 por GEORGE SORIN VENETE

De când mă știu iubesc animalele fiind de la ţară aveam loc din belșug pentru a le crește și tot timpul mă gândesc și acuma la ele. Cu alte cuvinte sunt ţăran și niciodată nu am ascuns asta ba chiar am spus-o cu mândrie. Aveau bunicii din partea tatălui căpriţe, da, am trăit de când mă știu cu căpriţe și normal cu ieduţii lor. Așa mă topeam după ei de nu pot să uit, una făta mai mereu trei iar restul câte doi. Caprele aveau mai multe culori iar bunicul știa exact când trebuie să fete fiecare și-mi spunea asta neagra peste două zile va avea ieduţii lângă ea, asta albă mai are o săptămână, le cunoștea pe fiecare în parte. Cum trebuia să mă trezesc dimineaţa să merg la școală doar ce auzeam glasul iezilor abia fătaţi și alergam ca un bezmetic să-i văd. Doamne ce frumoși erau cu boticul plin de lapte pentru că-i dădea bunica să sugă. La început nu se ţineau bine pe piciorușe până se mai întăreau puţin dura cam două zile iar apoi să te ţii după ei. Săreau parcă jucau șotronul sau dacă mă puneam pe burtă jucau pe mine de primeam cel mai complet masaj posibil. Dar cel mai mult îmi amintesc cu mă trăgeau efectiv de păr, nu știu dacă aţi luat un ieduţ în braţe, îţi roade părul, nasul, urechile și nu te poţi supăra niciodată. Mirosau frumos și erau foarte curaţi iar când le ieșeau corniţele trebuia să fiu atent că începea să înpungă și uneori mai durea

Anuncios

A %d blogueros les gusta esto: