ŢUICĂ LA CAZAN

12 marzo, 2017 por GEORGE SORIN VENETE

Avea bunicul când trăia un căzănel de ţuică mai micuţ 5-6 găleţi dacă îmi aduc bine aminte. Nici nu trebuia mai mare deoarece aveam câţiva pomișori din care făcea la fiecare sfârșit de toamnă o damigeană cu ţuică, să fie acolo zicea de fiecare dată bunicul. Aveam în grădină, 2 zarzări, 3 peri, 3-4 prunișiori, plus 5 rânduri cu vie și din acestea ce mai scăpa după ce rădeam eu și sora mea, mai făcea bunicu o ţuică. Ce cădea din pomi în fiecare zi, adunam în găletușe iar pentru mine și sora mea era ca o joacă, strângeam și puneam la bidoane de 60 de litri iar bunicul ne dădea bănuţi de îngheţată. Când venea ziua să pornim cazanul, zicea bunicul mâine dimineaţă la 4 ne trezim, umpleam de seara răcitorul, așezam lemnele în târne de nuiele și foarte important trebuia să pregătim cenușa pe care o amestecam cu mămăligă rece să lipim cazanul. Mămăliga și cenușa trebuia să le avem pentru că le amestecam imediat cum aprindeam focul la cazan și dădeam pe la toate închieturile să nu răsufle că ieșea tăria,așa zicea bunicul. Da eu seara mai pregăteam ceva ce mă interesa pe mine și anume, porumb ca să-l coc pe jar și cartofi. Moartea mea porumbul copt pe jar, aveam de unde să-l iau, avem și astăzi mult pământ. Bunicul avea o lingură de lemn specială când făcea ţuica, plus o peniţă de lemn și o băga pe ţeava de la răcitor să curgă în borcan ţuiculiţa. După ce terminam toată tărășenia eu mirosam practic a.scrumbie, na, atâta fum, îţi dai seama, și mă trimetea bunicul să aduc ardei capia din grădină, avea el o dambla să bea ţuică dintr-un ardei capia, sau mai avea ceva se numește ţoi sau cinzeacă, dacă se mai îmbrăca și într-un halat alb și cu ţoiul în mână, jurai că face experimente chimice. Era haios, a iubit mult viaţa și iubea friptura de puișor de curte, mai aţos dar sănătos zicea el.

Anuncios

A %d blogueros les gusta esto: