COCOCI

2

9 marzo, 2017 por GEORGE SORIN VENETE

Dar ce sunt, păi un fel de lipii, nu?

Bunica avea o copăiţă de lemn așa micuţă, îi zicea căpestere, unde frământa un aluat asemănător celui de pâine. Îl lăsa să crească la căldurică acoperit cu un șervet, bunica folosea cuvinte simple, pe care nu le pot uita chiar de mai rămân 20 de ani departe de ţară. După un timp creștea coca(aluatul) și bunica pregătea cococile, le întindea cu un sucitor bine,bine, și le punea unde credeţi, direct pe plită. Avea sobă cu plită și acolo cocea cococile, mamă greu mă stăpâneam să nu mănânc una caldă. Le termina de copt pe toate și le băga în mai multe prosoape de bucătărie,zicea că se înmoaie și după aceea îmi dă. Eu nu mai plecam de lângă ele, mirosa așa de bine, bunica zicea întruna, astâmpărăte măi maică că-ţi dau imediat. Avea o brânză de la căpriţe,măiculiţă ca untul, întindeam pe cocoace și ţinete George. Una cu brânzică și una cu gem de prune de nu mai eram bun de nimic. Făcea bunica și cartofi copţi la cuptor, sfeclă roșie, ceapă coaptă d’aia mai mică, dovleac copt și ouă pe plită cu sare, câte și mai câte. Cât este ziua de lungă mereu mi-aduc aminte de tot și de toate cu umor dar și cu o oarecare doză de nostalgie.

Anuncios

2 pensamientos en “COCOCI

  1. Și eu am preluat cococile de la Mama mea…Acum duc rețeta mai departe nepoților mei care le adoră 🙂

    Le gusta a 1 persona

Los comentarios están cerrados.

A %d blogueros les gusta esto: