BICICLETA

3

7 marzo, 2017 por GEORGE SORIN VENETE

Când eram copil mă rodea curiozitatea să demontez bicicleta și să vedem dacă mai sunt în stare să o montez la loc. Și nu am mai fost, am rămas cu piese cât pentru un Pegas. Fiind de la ţară era plăcut să mă bag în grădină la umbră să demontez bicicleta. Și am început să iau după ea până am chelit-o. Am înșirat piesele în așa hal că nu mai știam, care, cum vine, un dezastru. Când am văzut toată bicicleta fărâmată, mă gândeam că voi merge pe jos până la adânci bătrâneţi. Am șters piesă cu piesă, na, să lucească puţin dacă tot era cum era, am vopsit apărătorile și am profitat de ocazie până se usucă vopseaua zic să beau puţină apă. Aveam niște bobocei de raţă care stăteau numai în picioarele mele, dar îi lăsam că muream de dragul lor. Merg să beau apă și când revin la bicicletă bobocii erau toţi murdari la gură de vaselină.  Când mă uit nu mai aveam bilele de la rulmenţi, le înghiţise bobocii. Cu greu m-am abţinut să nu-i rup cu bătaia, da ce vină aveau ei. Erau așa de caraghioși cu negru pe la cioc și puful galben,n-am putut nici să-i cert.