LA OCAZIE

5 marzo, 2017 por GEORGE SORIN VENETE

Să tot fie câţiva ani buni de atunci, când aproape de crăciun, am cumpărat un brad de la piaţă. Până m-am învârtit s-a dus dracu’și autobuzul, rămăsei cu bradul în braţe. Ce să mai fac, încotro s-o apuc și iau bradul cu mine să caut un loc undeva la ocazie. Era un ger de crăpa căţeaua pe lanţ. Am făcut cu mânuţa la 30 de mașini, una nu m-a luat și mă gândeam că bradul ar fi motivul. Arunc bradul după o clădire,zic să încerc și fără el, poate,poate am mai mult noroc. Imediat apare o ambulanţă care oprește lângă mine, șoferul mă întreabă unde merg, după care zice hai urcă. Eu repede, zic, nu sunt singur,păi cu cine mai esti, mă întreabă, cu bradul,zic, în fine.. Mă urc în ambulanţă și nu prea era loc, scaune nu, șoferul zice stai și tu pe cutia aceea. Ciudată cutia era acoperită cu un cearceaf, nu se vedea bine ce este. Arăta sincer a coșciug și pe drum mă mănâncă în cur să ridic puţin cearceaful, când ridic cearceaful, hop văd crucea de la sicriu. Dumneavoastră unde mergeţi, întreb eu șoferul, să duc răcitura asta acasă, răspunde el. Din acel moment mi-au îngheţat vorbele în gură și până am coborât o vorbă nu am mai scos, nu mai avea cine. Stăteam călare pe coșciug cum stau copilașii de crăciun pe porc când îl taie. Mai aveam și bradul în mâna dreaptă ce să mai,de comă nu alta. Am ajuns la destinaţie și zic să plătesc drumul, șoferul zice lasă mă, mănâncă și tu o gogoașă. Nu mai aveam chef nici de mâncare,de nimic, vroiam să uit cât mai repede păţania. Se mai întâmplă, nu în fiecare zi, dar odată în viaţă este aproape posibil, eu nu m-am gândit până atunci la așa ceva.

Anuncios

A %d blogueros les gusta esto: