PIONIER…AM FOST

3 marzo, 2017 por GEORGE SORIN VENETE

Parcă o văd pe mama ce mândră era de mine, doamne aveam o cămășuţă albă și eu bruneţel, coţofană eram, nu alta. Toate erau pregătite, mai puţin inelul de la cravată. Toată casa am dat-o cu cracii în sus, căutând inelul de la cravată. Dacă o zi trecea fără să nu caut inelul era miracol, iar eu de miracole nu am avut parte. Să nu credeţi că nu puneam inelul unde trebuie, nu, dar fix cu zece minute când aveam nevoie de el,  începea calvarul. Și pe unde nu căutam, dar fără nici un rost, băgam mătura pe sub pat, nimic, căutam în șifonier, nimic, prin toată curtea și în final, făceam un nenorocit de nod. Mai mult înnodată am purtat-o, era soluţia de avarie. Se chinuia mama să o calce, arăta impecabilă și eu am reușit de câteva dăţi să o mototolesc așa de rău, doamne, amestecasem culorile, ce să mai. Cel mai bun loc pentru a șifona un lucru este, curul. Când ai făcut grșeala se te așezi cu funduleţul pe orice, cârpă, mămăligă sau pe copil, greu îl mai aduci la starea iniţială. Treaba asta cu cravata de pionier și inelul ei, nu mi-o pot scoate din cap. Vă pup!

Anuncios

A %d blogueros les gusta esto: